Devotional

Fiecare din voi sa puna deoparte, acasa, ce va putea, dupa castigul lui. (1 Corinteni 16:2)

Daruirea face parte din religia Evangheliei. Temelia planului de mantuire a constat in sacrificiu. Domnul Isus a parasit curtile regale ceresti si S-a facut sarac pentru ca noi, prin saracia Lui, sa putem deveni bogati. Viata Sa de pe pamant a fost lipsita de egoism, dar plina de umilinta si sacrificiu. Este oare slujitorul mai mare decât Stapânul sau? Sa refuzam noi oare, cei care avem parte de mantuirea cea mareata pe care a infaptuit-o pentru noi, madularele trupului Sau, sa-L urmam pe Domnul nostru, dând dovada de lepadare de sine? Când Mantuitorul nostru a suferit atat de mult pentru noi, sa ne complacem in ingaduire de sine egoista? Nu; tagaduirea de sine constituie o conditie esentiala a uceniciei.

Domnul Hristos, in calitate de conducator al nostru, a pregatit marea lucrare a mantuirii, insa El a incredintat aceasta lucrare urmasilor Sai de pe pamant. Aceasta nu poate fi realizata fara mijloacele necesare, si El a dat poporului Sau un plan pentru adunarea de resurse care sa ajute la inaintarea cauzei Sale. Sistemul zecimii, instituit in acest scop, provine din vechime, de pe vremea lui Moise. Chiar din vremea lui Adam, cu mult timp inainte ca un sistem anume sa fie dat, oamenilor li s-a cerut sa aduca lui Dumnezeu daruri in scopuri religioase.

Dumnezeu nu ne obliga sa daruim pentru cauza Sa. Actiunea noastra trebuie sa fie benevola. El nu doreste ca vistieria Sa sa se umple cu daruri care nu sunt aduse de bunavoie. Scopul Sau in planul daruirii sistematice a fost acela de a ne aduce intr-o relatie mai strânsa cu Creatorul nostru si, prin simpatie si iubire, si cu semenii nostri, punand astfel asupra noastra responsabilitati care sa contracareze egoismul si sa impulsioneze faptele generoase, dezinteresate. Suntem inclinati sa fim egoisti si sa ne inchidem inimile nefacand fapte generoase. Prin cerinta de a aduce daruri in momente dinainte stabilite, Domnul a avut in vedere ca daruirea sa devina un obicei, si acesta sa fie considerat o datorie crestina. Inima, deschizandu-se prin daruire, nu trebuia sa se inchida si sa devina egoista, rece.

Fiecare barbat, femeie si copil poate deveni un trezorier pentru Domnul.

Este spre binele nostru acest plan, ca si noi sa luam parte la inaintarea cauzei Sale. Facandu-ne conlucratori in planul Sau, El ne-a onorat. El a randuit ca este necesara cooperarea in cadrul poporului Sau, pentru ca ei sa-si cultive si sa-si exercite sentimentele de binefacere.

Scris de Andreea Calin (membru YCC)