Accepta-I ajutorul!

Un pusti de 19 ani numit Tyler se duce intr-o zi la psiholog pe nume Christian Whitehall. Este la prima lui sedinta si totusi psihologul ii vorbeste de parca il cunoaste de mult mai mult decat cateva minute, iar tanarul baiat se simte surprinzator de deschis fata de acesta.

-Cum te simti?

-Astazi sunt trist. Ieri la fel. Alarteieri nici nu mai spun... a fost oribil. Am sentimentul asta oribil de teama si tristete in sufletul meu, si ascult muzica trista incercand sa ma ajut pe sine. De curand am inceput sa si beau, ma ajuta... pentru cateva ore. A doua zi ma doare capul si parca totul e mai rau, dar nu ma pot opri. Am doar doua momente in care nu ma gandesc la fiecare lucru care ma innebuneste, ci ma gandesc la altceva. In acele ma gandesc ori la a-mi lua propria viata de parca imi apartine pe deplin, sau la acel Dumnezeu de care toti zic... dar nu a facut nimic pentru mine. Cica “roaga-te si o sa iti fie mai bine”. De ce m-as ruga la cineva care nu face nimic pentru pamantul asta?

-Tousi, te-ai gandit sa incerci?

-Sa ma rog?

-Da. Spunei lui Dumnezeu timp de o saptamana macar in fiecare seara inainte de culcare fiecare lucru pe care vrei sa-l schimbi. Si saptamana viitoare cand ne vedem imi spui daca s-a intamplat ceva.

-Ma indoiesc de vreun rezultat.

-Ai ceva de pierdut? Pustiul a ramas tacut, uitandu-se in jos, timp in care psihologul ii zambea bland.

-Dar daca ma blochez? Daca nu stiu ce sa zic?

-Ii spui pur si simplu ce ai pe suflet.

Dupa ce s-a terminat ora, Tyler a ajuns acasa mai pe seara si s-a hotarat sa se culce. Si-a pus capul pe perna si inainte sa inchida ochii si-a amintit de discutia de la inceputul terapiei cu psihologul. S-a pus in genunchi si isi zicea in minte “cum ar trebui sa fac eu asta?”, apoi si-a amintit din nou de ce i-a zis domul Whitehall. A rasuflat lung si a inceput sa ii zica singurei persoane care il poate intelege pe deplin tot ce are pe suflet. Timp de minim patru minute s-a rugat in fiecare seara la Domnul. In fiecare zi lucurile se rezolvau una dupa alta si Tyler in sfarsit se simtea plin de speranta. A decis sa mearga si la biserica sambata si ala a fost momentul in care Tyler, dupa mai multi ani a simtit ceva ce a uitat cum se simtea: pace sufleteasca. Duminca s-a rugat din nou, dar de data asta putin mai scurt. A fost o rugaciune mai mult ca o multumire. A venit ziua de luni si Tyler s-a dus din nou la domnul Christian Whitehall. Era atat de entuziasmat si astepta sa ii spuna domnului Whitehall fiecare detaliu despre cum l-a ajutat Dumnezeu. Despre cum i-a rezolvat fiecare problema si cum ii curgeau cuvintele pe care nu le-ar fi avut niciodata sa explice cum se simtea, dar cand a ajuns la aprtamentul domnului Whitehall, nimeni nu raspundea. Dupa ce a batut de mai multe ori, a iesit un om in varsta din camera de langa.

-Te pot ajuta tinere?

-Aveam programare la domnul psiholog Whitehall.

-Sunteti sigur ca nu ati incurcat apartamentele?

-Sunt sigur! Apartamentul 7, imi amintesc cum ma uitam nesigur la numarul auriu de pe usa inainte de prima sedinta. Sedinta de saptamana trecuta!

-Stimate domn, in apartamentul acesta nu a mai locuit nimeni de peste doi ani.

Tyler s-a uitat lung la numarul apartamentului. Era sigur de ce a vazut. Isi aminteste de parca s-a intamplat ieri. S-a dus acasa ingandurat, dar cand a ajuns acasa a gasit pe masa un biletel. Foaia era groasa de un alb neobisnuit si greu de patat, iar pe ea scria, cu un scris ireprosabil de ordonat: “Sunt sigur ca ai multe intrebari, dragul meu Tyler. Dumnezeu iti va raspunde la toate intrebarile. Ne vom revedea curand! Semnat: Î. Christian Whitehall” Tyler se uita la biletelul alb imaculat concentrandu-se pe litera Î de dinaintea numelui. Nu a durat mult pana si-a dat seama. “Îngerul Christian Whitehall”

Aceasta este o poveste inventata, dar NU imposibila. Accepta ajutorul Domnului orice ar fi, pentru ca nu avem nimic de pierdut. Incredeti-va in puterea Lui, deoarece El se increde in sufletele noastre.

Material redactat de Albert Sandu (membru YCC)