Pe primul loc

Am vrut o schimbare. Doar una, spuneam, si apoi voi fii fericita. Am ales sa invat si sa citesc mai mult, in asa fel incat gandurile mele sa fie complexe, sa am parte de o cultura universala, ci nu doar de una generala. Dar am uitat sa ma studiez pe mine, sa ma descopar. M-am tuns, am facut o schimbare radicala. Am crezut ca aceasta actiune ma va face sa ma relationez diferit cu oamenii din jur pentru ca simteam ca puteam fii ca o persoana noua care poate sa ia totul de la inceput. Dar mintea mea gandea la fel si cuvintele pe care le pronuntam erau la fel de nesemnificative ca inainte. Am vrut sa leg rupturile familiei mele, sa pot sa indepartez gandurile rele din mintea mea. Am facut-o. Dar acum nu ma simt completa. Mi-am reorganizat timpul liber. Credeam ca voi ajunge sa am in sfarsit parte de tot ceea ce am tanjit atatia ani: prieteni, activitati, studiu. Intr-adevar am parte de ele acum. Dar toate acestea nu imi mai patrund inima cum o faceau odata. Am vrut sa fiu mai buna. Voiam sa iubesc oamenii si sa le dau atentie, sa invat sa ii ascult si sa le fiu aproape. Am facut atatea si sufletul meu este inca gol. Asa ca m-am oprit un pic din viata mea frenetica si m-am intrebat ce lipseste cu adevarat, la ce nu m-am gandit inca? Ce nu am facut si de ce nu sunt inca fericita? Am aflat raspunsul in timpul unei conversatii cu mama mea, ea mi-a spus: "In tot ceea ce faci si vei face, cere-i ajutorul lui Dumnezeu". In acel moment m-am simtit mai puternica: aveam raspunsul la toate intrebarile mele. Am inceput sa inteleg ca exista o presenta de care depindem si care ne poate ajuta la orice pas; asa in toate lucrurile pe care le am facut l-am pus pe Dumnezeu in primul plan atingand fericirea mult dorita. "Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te inspăimînta!" -Deuteronom 31:8

de Anca Olteanu (membru YCC)